Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia se număra printre cele mai importante instituţii muzeale din România, atât din punctul de vedere al patrimoniului sau, cât şi al prestigiului ştiinţific.

Fondare

După Unirea Transilvaniei cu România din 1918, muzeul a beneficiat de sprijinul societăţii "Astra", fiind mutat (din actuala clădire a Şcolii generale nr. 3) în aripa nord-estica a complexului Catedralei Ortodoxe şi inaugurat la 20 mai 1929 sub numele de Muzeul Unirii, colecţia sporind cu numeroase piese legate de Revoluţia din 1848 dar mai ales de actul Marii Uniri. Perioada crizei economice şi anii ce i-au urmat au influenţat negativ activitatea muzeului. În 1938 începe "renaşterea" muzeului, când Nicolae Iorga îl numeşte director pe profesorul Ion Berciu, o personalitate erudită si dinamică, ce va şti sa utilizeze cu eficienţă resursele financiare, atât prin cercetările arheologice dar mai ales prin fondarea revistei muzeului "Apvlvm" (Apulum) în 1939.

Perioada Comunistă

După cel de-al doilea război mondial, odată cu instaurarea dictaturii comuniste, la conducerea muzeului ajung figuri obscure, urmându-se astfel principiul antiintelectualist, care a rămas una dintre caracteristicile fundamentale ale politicii culturale din România până în 1989. În 1958 fosta Casă a Armatei, care includea istorica Sala a Unirii, trece în administrarea muzeului. Aniversarea semicentenarului unirii Transilvaniei cu România în 1968 la Alba Iulia, a determinat transformarea şi restaurarea clădirii "Babilon", datând din 1853, care va adăposti noi secţii expoziţionale, instituţia primind numele de Muzeul de Istorie Alba Iulia. Un nou moment aniversar, cel din 1975, când la Alba Iulia se celebrau 375 de ani de la prima unire realizata de Mihai Viteazul, şi 2000 de ani de existenţă a oraşului, a prilejuit reorganizarea completă a expoziţiei de baza a muzeului, într-un circuit continuu ce cuprindea parterul, etajul I şi II ale clădirii "Babilon", instituţia revenind la denumirea de Muzeul Unirii.

Accentuarea cultului personalităţii lui Ceauşescu începând cu anii ’80 va marca şi destinul muzeului, în 1987 cadre ale Muzeului de Istorie al PCR si ale Consiliului Culturii si Educaţiei Socialiste procedând la o radicala revizuire ideologica a expoziţiei, ale cărei urmări nu vor putea fi decât parţial înlăturate după 1989.

Pagini din Enciclopedie cu legături aici: